Rosu,rosu, rosu, numar in gand cinci, patru, trei, ma apas pe varf, doi, unu si se aude clampanitul metalic al franelor, rotiile se elibereaza si pornesc.
Pedala peste pedala, sunt in filmul meu, in jocul meu, in propriul meu RPG si vai ce realist e, ce grafica are, ma avant pe zebra invaluit de sunetul crampoanelor ce imbratiseaza asfaltul.
Ghidonul e controller-ul meu, manusile se blocheaza pe mansoanele de silicon, pipa sfaraie cand smucesc de ea sa sar o bordura si in jurul meu imagini se topesc, oameni si blocuri, tarabe si magazine mixte se ingana formand panglici colorate sters.
Sunetul traficului e soundtrak, mixat cu claxoane voci ragusite si scartait de roti, e muzica violenta a strazii si nu vorbesc aici de BUG mafia, e muzica soselei, muzica de intersectie care are nevoie de Parental Control. Sunt trak-urile pe care rulez spre casa, tinandu-ma bine in seaua bicicletei mele.
Povestea ma prinde si incet incet, miscarile devin automatisme si ziua e suprimata asemeni unui sughit impins in nesimtire de o cana cu apa.
Orizonturile mele se restrang devenind aproape punctiforme, am in fata un hublou prin care vad lumea. O amorteala dulce aluneca pe mana dreapta pana cand aproape nu mai imi simt indexul si mediusul care ating usor frana.
Un stol de babe intara pe banda de biciclisti cu o sprinteneala care in mod normal ar fi trebuit sa o piarda acum 20 de ani.
Status: Impact inevitabil.
Pupilele mi se dilata, simt un fior si strang frana dreapta cu toata puterea, pun un picior jos si trag ghidonul in stanga, roata de spate ma urmareste descriind un semicerc larg.
Nimeni nu a fost ranit – Achievement unlocked 3- Protector of elders.
Purced la drum mandru de mine ca am facut lvl up si mi-am imbunatatit capacitatea de franare.
Am ajuns aproape de casa, e seara si abea se vede drumul, felinarele s-au aprins si in departare se vede intrarea pe strada mea, ma ridic in pedale cu rasuflarea grea … mai putin si am ajuns.
La intrarea pe strada ma asteapta un Badass Boss Fight, o haita de caini cu care am cate ceva de impartit de fiecare data, pana acum sorul e 6-0 pentru mine.
Ajung intre ei si accelerez, schimb intr-o treapta superioara si imping pedalele cu toata puterea, coapsele mi se incoarda pana simt ca se descarneaza, am buzele crapate si gura uscata parca plina de praf … ce sentiment!!!
Cainii Abandoneaza!
Si intr-un final ajung acasa, duc bicicleta in garaj…….
……………………………………………………………………
CREDITS
imi iubesc bicicleta.
Lirica de anturaj 