RSS

Fleacuri asistate

04 Nov

Sunt un sclav al aceluiasi ritual.

Alarma deranjanta, ridicat din pat, repede baie … apoi capul in chiuveta si inainte sa ma stropesc cu apa rece. un gand “Sunt fericit?” si cand apa imi paralizeaza pielea gandesc “Da”. Ridica din chiuveta capul, ma privesc in oglinda si ma intreb “Asa arata un om fericit?”

Incerc sa mananc ceva inainte sa plec si arunc o privire prin bloguri si pagini de net. Inchid si plec. Alerg prin oras sau rancezesc undeva si ma mai uit sa vad daca cineva a mai intrat si la mine in gradina virtuala, iarasi ma uit la altii.

Cateodata am impresia ca lumea asta virtuala e ca piata 700 de ziua mortilor. Aglomerata, sufocanta, apasatoare, toata lumea scrie, toata lumea are ceva de spus, toata lumea vinde ceva toata lumea stie. De ce nu are nimeni claustrofobie pe net?

Inclusiv incercercarea de a fi deosebit e un cliseu si asta ma omoara ca o molima lenta, ideea asta e o carie in gura mea de rai care impute toata respiratia sufletului. E amuzant de greu sa fi pretios. E un dans luciferic, o echilibristica imposibila in care preschimba gurile de aur in plombe tiganesti.

Ce agasant e netu’ asta. Ce pacat ca imi raspunde la aproape orice nevoie. Totusi ce bine ca raspunde la una din nevoile cele mai dureroase si anume la nevoia de a fi auzit.

Oare din cauza asta tot mai multi insi isi rup capul cu facebook, hi5 si altele? Oare de asta apar bloguri?

Netu’ asta raspunde unei nevoi care arde intr-o oarecare masura in fiecare. El iti pune cutia pe care sa te inalti, putin si sa fi auzit, sa fi urmat, sa fi vazut, simtit si apreciat. Asa ca o sa ii spui mai devreme sau mai tarziu ce te doare, o sa ii spui ce cauti, o sa ii spui ce iti doresti si el o sa te ajute. O sa te ajute sa razi cand vrei sa razi, o sa te ajute sa plangi cand vrei sa plangi si o sa te ajute sa fi lasciv cand vrei sa fi lasciv.

O sa te  ajute sa impartasesti ce ai facut, unde ai fost si ce ai gandit nu doar cu ai tai ci si cu masa de oameni fara fete. Parca ma chinuie fobiile, parca mi-e frica sa flecaresc singur, parca mi-e frica sa pierd timpul singur.

Asa ca da, e atat de placut sa fi auzit si apreciat si invidiat.

Fara multipli si submultipli LIKE-ul masoara orgoliul.

Asa ca reusesc acum sa flecuiesc, dar nu oricum ci asistat de prieteni rude si cunoscuti. EI ma asista in goana mea mecanica prin rutina si intr-un final sunt auzit. Daca ma cauta cineva sunt in piata.

… ramane la sfarsit o fata siroinda de apa rece cu aceeasi intrebare…

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on November 4, 2011 in anturaj

 

Tags: , , , ,

One response to “Fleacuri asistate

  1. vix

    November 5, 2011 at 10:03 am

    ai avut dreptate, mi-a placut:))

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: