RSS

cel mai neinteresant om

01 Jul

l-am intalnit intr-un local pustiu de la marginea orasului, langa o cale ferata ruginita si jumatate furata, era un baiat cu parul lung si murdar. S-a asezat la masa cu mine, mi-a zambit. Nu mi-a displacut compania, asa ca am ramas. O bodega uitata de lume, cu jeg pe mese, e locul ideal pentru a pierde ce mai ai de pierdut din vreme.

Am tacut amandoi o bucata buna de timp, dupa care el a rupt tacerea: ”nu am nevoie decat de 2 metri de pamant si 2 metri de sfoara, cu o moarte sunt dator … si poate nici atat”.

Am continuat sa tac.

Si el a continuat sa vorbeasca. A pomenit la un moment dat ca vrea sa-si povesteasca viata si am realizat ca nu imi pasa. Dar nu conta nimic. Ne-am intalnit si era atat de evident ca asa urma sa se intample[…] Iarasi m-am pierdut de mine, cu mainiile infipte adanc in buzunar pasind fara adresa, azvarlind pasi pe asfalt, la intamplare. De dimineata mergeam ambiguu fara sa stiu cine mai sunt si ce mai sper sau ce mai cred sau cine sunt. Mergeam. Si am iesit din oras departe de orice tutela urbana, iesit de sub contoare, am intrat acolo unde s-a inventat eternitatea, in bodega in care ma gasesc acum. Acum stiu ca trebuia sa-l gasesc pe el. Am realizat in timp ce-mi vorbea. Era unul dintre cei putini. Vorbea si cuvintele lui ma inrobeau. Imi usura capul si stateam toropit si extatic in bratele scaunului. Ma predasem. El, baiatul murdar, individul zdrenturos care isi rula tigara de foi in timp ce ma fixa cu o privire spalacita era unul dintre ei. Era atat de clar. avea un sac in care erau inghesuite niste lucruri fara sot. Era unul din ei. M-am bucurat tare sa il gasesc fara sa il caut, am auzit ca sunt tot mai putini si e asa o minune sa gasesti unul atat de aproape de oras. M-am predat din nou cuvintelor. Eram prins si invelit, sorbeam tot ce puteam sa aud. Simteam cum toropeala coboara din minte in tot corpul, eram asa usor si liber. Stiam ce urma sa se intample, stiam prea bine. ascultam vrajit, crescut in alta lume. Am regasit tot. Puterea s-a scurs picatura cu picatura printre podele si am ramas o gauace de om. Am ramas slab si gol frangandu-ma de scaun. Am zambit. Ma simteam ca in pat. Ca atunci cand ma aruncam pe asternuturi dupa o zi prea lunga si simteam cum patul absoarbe orice forta vitala, cum ma goleste de zbaterea din muschi si de tremur, simteam cum ma goleste ca sa ma umple(noroc ca aveam un pat bun, e periculos, un pat rau te poate smulge din viata daca te goleste de tot de forta). Asa ma simteam acum. Am ras si am deschis ochii. Mi-a zambit inapoi, s-a prins ca il cunosteam. Si-a scuturat bricheta de alama pentru a-si aprinde ultima tigara. Eu m-am ridicat in scaun si inainte sa incerc sa vorbesc stiam ca amutisem. Mi-a spus”stai linistit e normal sa se intample asa … Ciudat cuvantul asta, nu? Toti va calmati cand auziti asta. E normal sa fie asa. Si totusi va zbateti etern, sa fiti diferiti, deci anormali. Suntem niste specii asa diferite de oameni chiar daca semanam atat de tare. O sa iti primesti glasul inapoi foarte repede. E normal sa fie asa. Au mai pasit si altii pe drumul asta”.

Povestile prietenului meu erau interesante si ma simteam absorbit de mendrele ce le tesea in jurul meu. Avea un talent stralucit, putea povesti orice intamplare intr-un mod care ma fascina. Am stat asezati pe doua scaune vechi de nuiele ani de zile, pana cand lemnul s-a ros si s-a facut praf. am ascultat vrajit tot ce imi spunea, fiecare pas, fiecare rasuflare. Eram cu el, eram vesnic in spatele lui la fiecare intamplare. Dupa ce a incheiat povestea s-a intins pe jos a zambit obosit spre mine si a murit, a murin vesnic. L-am luat in brate si l-am dus intre sine. I-am pus o floare de mac pe piept si i-am multumit. Am plecat inapoi acasa, linistit ca am gasit unul atat de aproape de oras. Devine tot mai greu sa ii gasesti si tot mai greu sa ii asculti.[…]

[Totusi la ce folos sa-ti povestesti viata? Ce folos sa imi povestesc viata?

E un sir de m-am trezit si iarasi m-am bagat in pat, un sir de rasarituri mai mult sau mai putin hade si de zile cu mai multi sau mai putin sori. as putea sa povestesc cum imi aranjez plicurile de ceai sau care e cea mai buna metoda de a face o omleta, as putea sa dau 10 sfaturi super simple pentru o silueta perfecta sau sa explic secretul meu in agatat. Dar ce folos? Nici macar pe mine nu ma intereseaza. Ce folos sa povestesti viata?]

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on July 1, 2010 in povesti

 

Tags: , , , ,

One response to “cel mai neinteresant om

  1. BLUE

    July 16, 2010 at 12:08 pm

    M-am bucurat sa-mi regasesc intr-un fel ciudat sinele interior in aceasta postare 🙂

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: