RSS

calatorul

07 May

„ frâmbe tălâmbe se bântuie,

alergate-n zare deasă.

Cât râncede crâncene brize

mă-mbie să mă pierd de acasă”

Pășesc pe întuneric,

caut guri de cer ce să mă aline,

seceri mă năruie

nu știu ce-i cu mine.

Ciocane de var anunță sosirea

dirijori de lumină  salută în salbe,

pașii ce sfârtecă pământul.

Înecători de întuneric se prind cu mine-n drum

nici nu mai știu unde merg.

Nu cunosc fericirea și plâng fiere

Mă arde pe față viața ce mi-a fost dată.

Nerod ce ești!

Îmi spune pământul

Repudiat  infam și ingrat caut motivul pentru care sunt înecat de nefericire,

gâtuit de dramă

tâmpit de melancolie.

Sugrumat, doresc altă soartă .

Vreau să mă shimb și să mai țin piept talazurilor.

Pe râul muribunzilor

dirijam corăbii pline cu suflete.

Și acum …

Mor.

Sunt răpit de fericire. Mort.

Mă gâtuie un sentiment, mă înfrigură tălpile mă vlăguiește statul.

Îndes într-o traistă tot ce pot să adun cu o mână

Plâng viață cât mă despart de casă de ai mei.

Șerpuiesc pe poteci singur cu mine singur cu gândul meu.

Când plec mă dirijez îmi devin baghetă și mă caut.

Când plec îmi capăt urechi și în sfârșit aud. Când plec…

Găuri în mantale și găuri în încălțări, găuri în memorie și găuri în răutate, asta doresc.

Vreau să mă înec în mine să mă las absorbit de mine să mă țin de vorbă până adorm veșnic.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 7, 2010 in ganduri

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: