RSS

Miozotis II

06 May

Ceva refuza să se lege. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine sunt tot mai neliniștit. Nu rețin mai nimic. Și văd atâtea lucruri stranii.

Straniu. Încep să îmi cotrobăi prin lucruri, poate, cine știe, voi găsi răspunsul întrebării ce mă roade.

Caut printre cărți, printre manuscrise, printre haine și încep să găsesc tot mai multe mesaje și tot mai multe îndemnuri. De fapt e același și același, din nou și din nou. Un vârtej de Cuvânt. Scrie scrie scrie.

Mă simt hăituit și turbat. Mă sacadez în mișcare, devin tot mai agitat. Disperat.

De ce mă hăitui tocmai tu. După atâtea încercări. Atâtea manuscrise. Atâtea dorințe. Nu vezi că nu pot scrie nimic bun, nimic .

Crezi ca eu nu vreaaaaaaaau?!!

Îmi vine să plâng. Nu înțeleg nimic. Cine mă chinuie? Sunt prins prizonier în camera mea chinuit de cea mai mare dezamăgire, scrisul.

Mă strâng pe covor, în timp ce praful se lipește de mine, îmi mânjește fața, devin dezgustător. Plâng.

Încerc să deschid ușa dar e încuiată, nu mă miră. Înebunesc. Râd isteric. Vrei să scriu? Voi scrie.

Mă îndrept spre măsuță și observ camera ticsită de coli și pixuri. Smulg un fascicul și mă apuc să pângăresc filă după filă.

Îmi doream să scriu. Să fiu memorabil. Dar a trebuit să mă zbat în mediocru. Sunt doar un puști care mâzgălește. Doar un copil ce scrie până îi sângerează buricele, dar creează gunoi nu oameni. Ca un zeu incompetent.

Atâtea lovituri s-au materializat în vânătăi sufletești.

Arunc hârtia.

Nu mai are rost. Alerg să chem în lumea materială o entitate originală. Să smulg dintre idei o fecioară și sa o arat lumii adormită pe o coală albă. Atât de pură și divină. Dar tot ce reușesc să aduc la viață sunt biete curve, idei ce au fost fecioarele altora. Nimic nou, nimic deosebit. Un stil greoi, învechit și practic lipsit de spectaculos, cum spunea un critic.

Cum să fiu unic atâta timp cât sunt interuman și interdependent, cât îmi adap sufletul din creațiile altora?

Dar… stai puțin, se naște o idee. Nu voi mai citi nimic. O să îmi oblig mintea să fie creativă. Nu trebuie să fiu influențat.

Voi arde toate cărțile. O să mă doară dar spre deosebire de vechime voi sacrifica pentru fecioară.

Mă arunc spre bibliotecă dar spre surprinderea mea e goală Toate numele mari au dispărut, în locul lor văd doar topuri de hârtie.

Relicve albe și goale. Nici o carte în toată camera. Ăsta nu sunt eu. Eu nu m-aș putea lipsi de cărțile mele.

Aici e mâna cuiva. Aici e diavolul.


Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 6, 2010 in Uncategorized

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: