Daca am fi bidoane probabil ca am numara in fiecare an ridurile sapate in plasticul din care suntem facuti si in fond ce mizerabila aniversare ar fi.
M-a uimit intodeauna ce ciudat e sa te bucuri de ziua ta, e ca si cand te-ai bucura ca iti expira antivirusul o data la 3 luni avand in vedere ca iti e lene sa iti piratezi o varianta decenta. In fond a mai trecut un an, atata tot si faptul ca dai de baut seamana cu o sfidare.
Astazi am 24 de ani si in general in momentele acestea de tip borna kilometrica ma incearca o bucurie surda, ei bine astazi … nu.
Astazi sunt plafonat, ma mai desparte un an.
Cica la 25 de ani schimbarea comportamentului devine exponential mai dificila, asa ca mai am un an sa scot ultimele adictii din sistem.
Ma numesc norian, nu stiu de ce si ce inseamna, imi place sa mananc in timp ce ma uit la filme si imi place sa las resturile langa pat si imi place sa cred … da, cred ca asta insumeaza cel mai bine atitudinea mea, imi place sa cred.
Imi place sa cred ca mai este timp, ca o sa fie mai bine, ca totul se rezolva de la sine, ca nu e chiar asa de rau, ca arat bine din semiprofil, ca nu m-am ingrasat chiar asa mult, ca am ceva de spus.
Daca am fi bidoane probabil ca nu am avea un motiv pertinent sa ne bucuram de zilele de aniversare si probabil ca nici postura umana nu ne ofera prea multe motive de bucurie.
Totusi ma bucur ca am oameni in jurul meu si nu bidoane si ma bucur ca pot sa adun in jurul meu o mana de prieteni cu care si asa ma vad rar si putem sa facem iures.
Ma bucur ca printre butoaie si galeti ne gasim noi oamenii si nu lasam anul sa treaca in liniste.